Istoric

Inceputuri

Padurile situate in nordul municipiului Baia Mare au apartinut acestuia inca din evul mediu timpuriu, deoarece in anul 1347 regele Ludovic cel Mare reglementeaza printr-o diploma privilegiata, alaturi de minerit, dreptul de a se lua lemne din padurea limitrofa orasului regesc.

Mostenire

In anul 1506, ca urmare a incheierii unui proces de hotarnicie intre orasul Baia Mare si familia nobiliara Dragffyi, regele Vladislau al II –lea, printr-o noua diploma privilegiata “arata si delimiteaza” averea funciara, totodata “confirmand cu putere perpetua proprietatea si folosirea padurilor in favoarea cetatenilor intregii comunitati a cetatii ”. 

Legile vechi

Legea padurii din anul 1879 si Legea XIX din 1898 organizeaza administratia padurilor astfel ca la Ferneziu se infiinteaza un ocol in anul 1889 cu mentinerea de a gospodari padurile din jurul orasului.

Dupa unirea Transilvaniei cu Romania si aplicarea Legii Reformei Agrare din Transilvania, Banat si Maramures s-au transferat din averea orasului Baia Mare satelor din jur si taranilor nevoiasi 7100 ha, iar alte 7500 ha de padure au fost defrisate si transformate in terenuri agricole (mai ales pasuni).

Dupa primul razboi mondial

Gospodarirea padurilor s-a organizat separat pentru padurile statului (C.A.P.S.) si separat pentru padurilor altor proprietari, astfel ca avem in anul 1933 functional pe raza orasului Baia Mare:

• Centrul de exploatare al padurilor statului (C.A.P.S.) cu ocol silvic la Fernziu
• Ocolul Silvic de Regim Baia Mare care gospodarea padurile orasului Baia Mare si a celorlalti proprietari.

Jurnalul Ocolului Silvic de Regim Baia Mare consemneaza in registrul XXI din anul 1939 o suprafata de 8134.9 ha de fond forestier pe care-l avea in administratie.

Prezent 

In prezent Ocolul Silvic Municipal Baia Mare are in administrare o suprafata de 10458,07 ha din care:

• 9090,7 ha pădure apartinad Municipiului Baia Mare
• 1020,7 ha  pădure administrate pe baza de contract si 345,3 pasuni impadurite si cu arbori.